am avut o zi incredibil de proastă. a început pe la 1:00 când pe mine m-a lovit o îndoială. mi-a trecut repede, nu a lăsat nici vânătaie. apoi m-am trezit pe la 6 dimineaţa să constat că la mine în cameră e frig. am ţopăit în sacul de dormit şi am dat căldura pe 4,5… adică 26 de grade. am mai dormit o oră şi ceva apoi m-a trezit telefonul. m-am îmbrăcat frumos, am luat sapa în spate şi m-am dus în făget la îngropat cadavre. fiind prea fragilă pentru a fi folosită la săpat eu am asistat doar şi am servit de catafalc. după eveniment am poposit la o cafea într-o benzinărie. aglomeraţie mare la prima oră a dimineţii [... altora, că eu ora aia nu o am pe ceas].

am revenit pentru un mic dejun mare. am coborât fain frumos din maşină, am luat şi sapa. vecina tocmai pleca şi cred că a măcinat-o toată ziua întrebarea “oare de unde vine asta acum dimineaţa?”. ziceam de micul dejun. l-am servit cu greu. am încercat să îmi redresez ziua socializând. aproape că mi-a reuşit. m-am îmbrăcat şi mai frumos să plec la şcoală… dar mi-am vărsat pe mine ghiveciul cactusului mort de luni bune. ghiveciul era plin de cenuşă. m-am îmbrăcat mai puţin frumos şi am plecat în sfârşit la şcoală.

evident, am intrat după profesor. astă dată am reuşit să întru înainte să îmi fie rândul în catalogul pe care îl strigă săptămânal cu drag şi pix în mână. după ce m-am uitat lung la profesor aşteptând să îmi dau seama ce aşteaptă să îi zic… am luat loc în bancă. nu mi-a plăcut locul aşa că m-am mutat. am audiat primele 3 minute de curs apoi am realizat cu groază că nu sunt însărcinată şi nu voi naşte un pui de pisică gri. m-am împăcat urgent cu ideea şi în timp ce ascultam povestea despre refabricarea realităţii la TV mi-am curăţat telefonul de uscături.

tic tac. la 13:13 am ţâşnit pe uşa sălii de curs şi am mers liniştită spre birt unde mi-am aruncat rapid geanta şi am intrat val-vârtej în baie. un individ care făcea risipă de prosoape de hârtie s-a speriat de mine. am refuzat cafeaua delicioasă. m-am razgandit. am hidratat corpul şi cu un pahar de apa plată plată plată apoi am plecat spre casă să-mi alung răul. planul de bătaie era să îl fut pe nani [să dorm, pentru cei care mă consideră virgină]. nani m-a refuzat din cauza orientării lui sexuale. m-am împăcat şi cu ideea asta.

restul e istorie. sau mai vreţi?

cine vrea blueberry choco sa ridice mana

later edit: nu ma uitam chiar urat

even later edit: Andrei Crivat: later edit-ul e gresit. formularea corecta era “nu ma uitam chiar ATAT de urat pe cat as fi putut”

întotdeauna lucrurile se leagă limpede. piesele se potrivesc mai bine decât cele de lego… şi povestea curge încet chiar dacă se vrea ascunsă. ştiu ce a fost pentru că am reţinut o primă frază apoi am ghicit tot ce a urmat. ştiu… dar nu vreau asta. acum e prea târziu să uit. pot doar să mă prefac în continuare că m-am blocat la acea primă frază.

simt mirosul timpului ars. duhneşte şi ar vrea să mă sufoce… dar la prima mişcare s-ar evapora. mi-e teamă doar că şi drumul parcurs de timp e carbonizat.

[va urma]

nu ştiu cum. nu ştiu când. nu ştiu unde. nu ştiu de ce. nu ştiu cât. nu ştiu în ce fel. nu ştiu dacă. nu ştiu şi basta. se numeşte incertitudine. dacă nu se numeşte incertitudine îi pot spune nesiguranţă… doar că nu sunt sigură că pot. ezit să o fac. îmi tremură picioarele că mâinile deja tremurau. aş vrea să mă uit în dicţionar căci am trântit ca titlu un cuvânt ce depăşeşte cu mult 7 caractere… şi iar ezit. afişez o falsă încăpăţânare şi îmi tot dau coate să mă stimulez că poate poate…

poate poate ce?

că să plusăm… aruncăm în ring frica… dar nu spunem că e frică. îi spunem oricum altcumva. o ascundem bine după o mască rigidă şi afişăm prin opacitatea ei un zâmbet pervers şi prost. o nebunie insesizabilă. nedorită… dar greu de detaşat. imposibil.

corectează-mă! mişcă-mă tu. tu ştii mai bine ce vrei!

ne pierdem. ştergem. ce nu putem şterge… ascundem. stinge lumina. e suficientă cea care vine de afară!

via

vorbeam mai devreme cu un stimabil care lucrează la un proiect *uandărful*.

m-a sunat să mă facă să-mi bag creioane în ochi de ciudă… ori pentru că avea cu adevărat nevoie de două trei idei de împrumut de la mine. să luăm varianta b de bună şi să nu mai cotcodăcim degeaba.

şi după ce i-am umplut un perete de idei vezica mea răutăcioasă a ajuns la capacitate maximă şi şi-a cerut drepturile aşa că… am continuat procesul de donaţie în/pe budă. ştiu că muriţi de curiozitate să aflaţi de răsfoiesc doi dizainări pe budă. să vă zic, să nu vă zic?
unul top gear, omagiu, igloo şi două cărţi sănătoase de la taschen, iar celălalt vogue şi Lolita lui Vladimir Nabokov.

ce ziceţi… eu a sau eu b?

mie îmi place tare mult de mine. mult mult. nu mă pot imagina nicicum altfel decât sunt. am făcut acum o mică pauză de strâns chiloţii murdari de pe podea în care am cugetat adânc şi am ajuns la concluzia că sunt aproape narcisistă. zic aproape, că uneori mă mai scoate cealaltă personalitate din sărite. oricum treaba asta se întâmplă prea rar. personalităţile mele se înţeleg prin semne. una din ele controlează nasul. nu, chiloţii ăia murdari de mai sus nu au nicio treabă cu nasul. cealaltă controlează ce apucă. a treia controlează… ah, staţi… a treia e în faşă, acum se dezvoltă, încă nu stăpâneşte nimic. când o să crească o să o îndrum spre creier, că stă singur şi părăsit… s-a pus praf şi pânză de păianjen pe el şi nu se îndură curvele ălea două nicicum să îl folosească.

da mie tot îmi place de mine… tare tare!

îmi fac griji pentru prietenul meu cel mai bun. îmi fac foarte multe griji pentru el de azi… pentru că el azi ne-a comunicat intenţia de a se tatua. zona vizată e cea genitală. penisul va fi îmbunătăţit cu o etichetă clasică de Salam Victoria, iar testiculele vor fi însemnate cu data la care expiră. ziceam că îmi fac griji… dacă dă peste vreo fomista?

de ieri de pe la orele 18:00 mă dor înfiorător dinţii. nu am arcuri pe aparatul dentar… am vreo 2 şiraguri de elastice şi mă simt că în menghină. am rămas şi fără nurofen. am mâncat în 40 de minute două ochiuri, nişte felii de portocală şi o felie de pâine mai moale decât păturica mea de polar. scuip flăcări în stânga şi în dreapta că deh, creierul meu lipsă e guvernat de durere.o să îmi treacă în vreo 2 zile. până atunci probabil nu o să mai vorbească nimeni cu mine. sec.

mi-am amintit asta:

[...] te iubesc idioato, da decât să îţi deschid ochii mai bine îi scot! [...]

să considerăm că avem un pai. să zicem că e negru paiul. să îl luăm din paharul lui şi să îl băgam într-o/un oală/căldare/lighean şi să vedem cum se comportă. să studiem efectul lăturilor asupra materialului fin din care este realizat. să ne luăm ochelarii de eclipsă şi să ne dăm cu părerea despre reuşita experimentului.

[later edit ~ reclamă]:  aş vrea să scriu “ania mănâncă… căcat” da am sesizat o cacofonie în propoziţie.