[...]

Ma uit la usa dressingului si imi tot da impresia ca tremura. Oglinda are miscari necontrolate. As vrea sa fie vantul sau as vrea sa fie ea. Geamurile sunt inchise, in pat sunt doi saci de dormit inchisi si atent intinsi. Unul e cald inca, celalalt l-am parasit eu demult. Fugim unul de celalalt in acelasi pat. Ne torturam din priviri apoi ne duelam cu furculitele deasupra unor farfurii goale. As vrea sa o ranesc sa se opreasca din jocul asta. As vrea sa deschid geamul si apoi sa il inchid peste degetele alea subtiri care sfideaza orice.

[...]

Supele de pui imi amintesc intodeauna de un mic dejun tarziu cu supa si par. Cat de frumoasa putea sa fie cu o lingura in mana, cu parul desfacut si patrunzand in supa blonda cu bucati neregulate de cascaval plutind in ea. Cat de amuzanta putea sa fie cu privirea ei intre ras si plans aratandu-mi ce a facut. Cat de lenesa putea sa fie asteptand ca eu sa indrept lana, sa o readuc la forma distrusa. Foamea se stinge incet. Simt cum caldura coboara in mine si ma hraneste.

[...]

Tot ce am scris eu i-ar starni rasul. Orice ii starneste rasul. Dimineata am fost inspirat sa ii amintesc ca o iubesc. A ras superioara, si-a tras nasul, l-a scarpinat de la cot la incheietura apoi mi-a intors brusc spatele, a sarit jos si dusa a fost. A aparut apoi in bucatarie.

[...]

Era dimineata… dormeam… si prin perdeaua de somn am auzit telefonul sunand. Am auzit si franturi de conversatie… dar nu am inteles nimic. Cand conversatia a luat sfarsit usa camerei mele s-a deschis si tot ce nu am inteles eu mi-a fost rezumat in trei cuvinte, pe o voce semitremuranda. Nu trecut si sigur fara niciun viitor. Prezent. Trei cuvinte pe care eu nu le-am rostit niciodata impreuna, dar care se zbat in interiorul meu amintind de momentul in care toata lumea mea s-a cutremurat si prabusit lasand in urma un nor urias de fum si atat.

Tatal meu murise.

[...]

E aproape dimineata si lumina monitorului devine inutila. Ma tot uit la ea cu coada ochiului si traiesc senzatia ca o sa-i dea sangele pe nas. Buzele ii tremura, pulsul ar putea sa alimenteze cu energie doua trei cartiere, s-a intors deja pe toate partile, inca putin si se prabuseste de pe margine mult dorita. As vrea sa o trezesc, dar cearcanele ei ma opresc.

[...]

Ma tot intreb daca chiar nu-si aminteste nimic, daca e posibil sa nu simta nimic. Ma intreb si ce ar vrea sa manance, in afara de ciocolata cu ambalaj cu tot, si cred ca o sa ma mai intreb asta linistit mult si bine, asteptand sa ridice ochii din monitor si sa vada si altceva. Ce altceva?

[...]

Ma eclipseaza. As vrea sa stiu tot ce stie ea si sa inteleg tot ce spune, fara explicatiile care ma fac sa intru un pamant. Am facut un prim pas si am deschis cartea pe care a terminat-o acum catva timp, dar nu cred ca o sa ajung la finele capitolului in ritmul asta. Asteapta-ma!

[...]

[...]

Am mai simtit ceva asemanator cand imi lipsea doza, cand toata lumea imi era inghetata de durere si corpul meu se zbatea cumva inconstient. Sunt dependent de tot ce inseamna nefericirea ei si o sa o tin langa mine cu orice pret, chiar daca va trebui sa ma schimb sau sa ma prefac.

[...]

Am mintit si azi in timp ce am privit-o in ochi. Nu cred ca si-a dat seama, iar daca si-a dat, nu cred ca ii pasa.

[...]

Ma joc cu mintea ei de fiecare data cand am ocazia si ma opresc daca plange, dar de obicei nu-si arata sentimentele, deci nu trebuie sa franez brusc.

[...]

[...]

Apele fluviilor sunt dulci pentru ca oameni arunca in ele bomboane. Am hranit Dunarea cu bomboane timp de cateva minute si am vazut ca imi zambeste de aici si de departe, incepand sa inteleaga poate ce simt.

[...]

Daca nu e langa, mi-o imaginez oriunde, pe apa, in nori, pe tavan, in locul semaforului, chiar si in supa de la pranz s-a oglindit. Si ca sa o ademenesc ii arunc dulciuri chiar daca sunt constient ca s-ar putea sa-si strice dantura perfecta prin ciudatenie de la asemenea excese.

[...]

stiam ca sunt singura si simteam ca nu e asa.

stiam ca visez si simteam ca ma doare.

stiam ca asa va fi si simteam ca se apropie…

…si cand a fost mult prea aproape n-am mai simtit nimic.

I like this song

imi pare nespus de rau ca am fost langa tine atunci cand 2 trebuia sa devina 2+1/2.

imi pare bine ca ai plecat atunci cand m-am mulat pe aleea din fata casei.

imi pare bine ca m-ai lasat sa servesc bloodbath si alte crime singura.

in ultimul rand imi pare bine ca mi-ai inchis frumos telefonul cand poate chiar aveam nevoie de persoana ta mirobolanta si interesanta.

tu stai linistit acolo, plateste cel care ti-a tinut locul. uhmmm, azi a lasat si bacsis

m-am trezit cu senzatia ca azi noapte am dormit. am deschis ochii si m-am simtit usoara, linistita si hidratata. parca pluteam pe un norisor suav de cocaina [coca-cola]. ca sa fiu in ton cu starea mea de “bine” mi-am printat carti de vizita cu cimitir de animalute [sunt oi si am inteles ca nu plange nimeni dupa ele].

in ultima vreme sunt cam multe oi in jurul meu… una locuind chiar pe noul meu portofel achizitionat din budapesta cu pretul a 15 mc puisori 3 meniuri la mec

revin la senzatia mea.

later edit: adi, daca citesti postul asta click aici

traiesc pe o panza tesuta din senzatii si mai nimic nu coincide cu realitatea. si… treaza fiind la ora asta realizez ca m-am zidit in propriul meu turn si ca au inceput sa ma stranga peretii.

acest post este insipirat de starea generala de rau care m-a tinut in brate toata noaptea si care s-a distrat putin cu mine in dimineata asta… modificandu-mi pulsul si amenajand un rau de sange peste buzele mele.

de cate ori ati intalnit un om care sa aiba in buzunarul de la piept o idee identica cu cea pe care voi ati enuntat-o acum… o zi, doua… hai… o saptamana? de cate ori ati intalnit un individ care sa stea sa asculte cu ochi mari si insetati tot ceea ce aveti voi de spus si sa vina a doua zi sa va expuna aceeasi… hai sa ii zicem chestie… dar cu alta introducere?

astept un raspuns. hai sa fim originali… macar astazi