demisie?

de obicei, primesc fotografii dragute. azi am primit un scan…si o poveste amuzanta

am vazut multe coli A4 care insemnau…’imi dau demisia’. cele mai multe ajung pe un birou de secretara pentru ca, mai apoi, sa ajunga pe biroul sefului.
in dimineata aceasta, un bucurestean lipsit de curaj si-a dat demisia lasand acest bilet pe monitorul desktopului
(cum sa fugi de responsabilitati si sa fii si original!)

nu cred ca exista multi oameni care sa guste despartirile…dar pentru asta, nu am auzit de prea multe despartiri pe POST IT sau prin SMS. (aici nu intra biletele de sinucidere!!!)

(daca vrei sa ma parasesti, iti sugerez un POST IT in forma de mar…doar stii ca nu imi plac merele )

good luck, Nicolae!

10x Bogdan

off topic: Dan isi doreste ca paianjenul adorabil (si veninos ) ) sa ii poarte numele…(si-mi mai spuneti mie ca sunt excentrica! ma duc sa-l hranesc pe Dan ) )

3 trefle
bullshit!

o masa verde. pahare continand un lichid de culoarea whisky-ului. carti de joc…
decor pentru mai toate jocurile arhicunoscute…
la un moment dat ne-am plictisit.
asa ca…mi-am invatat prietenii un nou joc…bullshit
regula e sa minti. tehnica raspunde la intrebarea cum sa o faci…

a fost amuzant…

singura persoana deranjata de jocul nostru a fost tanti Zoe, traditionala vecina deranjata de cainele care latra, de musca care zboara sau de vecinii care nu dorm dupa ora ‘proteza in pahar’…
(si nu, nu eram zgomotosi. era ice tea, nu whisky )

mi-am amintit de o amica cu un tic verbal foarte lung ‘bullshit, come on!’; mi-am amintit ca, odata, un baiat mi-a zis ca nu e ‘a BS guy’ ) si mi-am amintit ca, acum vreo trei saptamani am calcat intr-o surpriza proaspata de vaca

Bull shit!

I doubt it!

Bull shit!

I double it!

scuza: ‘…Am facut-o din curiozitate si din orgoliu. A fost o greseala…’
continuarea e stupida si irelevanta…
inceputul nu poate fi reprodus in cuvinte…si…chiar si daca ar putea fi reprodus…consider ca nu merita…
dar scuza asta…vazuta din interiorul jocului…e cel putin amuzanta…

(va urma…)

ai piesele de domino… stai pe podea si le asezi. gandesti distanta dintre fiecare doua piese si astfel construiesti caderea perfecta. te joci…
doar ca nu respecti nici o regula…

de fiecare data cand scoti din context doua piese…apare un nou joc.
dar putem juca oare daca cunoastem reguli diferite? putem sa sa impingem piesele din dreapta si stanga, concomitent?

curiozitatea ne impinge sa o facem. si poate ca…intr-un echilibru perfect…piesele vor ramane partial in picioare. dar, in jocuri e greu sa vorbesti de perfectiune. totul ajunge sa se bazeze pe noroc…si intr-o clipa…piesele se pot prabusi in directii greu de calculat matematic… si jocul e pierdut…

dar nu se incheie aici!
de multe ori se intampla sa uitam ca e doar un joc…
nu realizam ca, practic, nu am pierdut nimic…si, din orgoliu…incercam sa castigam…chiar daca premiul este un mare nimic (am vanat premii sprite). ajungem sa ‘luptam’ pentru ceva real in imaginatia noastra, dar usor egalabil cu 0 in realitate.

miza o vedem doar noi…
daca ajungem sa castigam sau sa pierdem…doar noi vom sti…

pentru ca odata intrati in joc inarmati cu acel ‘orgoliu’…eliminam, inconstient, celalalt jucator…

exista vreodata fairplay cand luptam pentru ceva atat de important in imaginatia noastra?
exista vreo scuza in cazul in care jocul a avut tangente cu realitatea?
avem dreptul sa ne retragem cand jocul nu mai rimeaza cu orgoliul si curiozitatea?

de data asta a fost doar un joc. fara arme. fara cuvinte. fara piese de domino. fara tine…
fara imaginatie…

o insiruire de reguli lipsite de sens…

si, conform regulilor…castigi daca ramai in picioare…si orice gresala te poate elimina din propriul tau joc…

(sfarsit)

masque

smoke

m-am trezit cu o durere de cap…si solutia pe care am gasit-o nu e un blister de algocalmin. e o ghilotina… …care ar putea sa ma scape si de masca pe care se pare ca o port… oare ne prefacem? oare suntem niste actori care joaca prost? dar daca ne-am da jos presupusele masti…ce s-ar intampla? am ramene goi pe o scena lipsita de decor, ne-am ascunde dupa cortina grea sau am continua sa jucam la fel de prost, dar mai putin colorat?

parasind scena, imi dau seama ca nu sunt inteleasa…ca e greu sa treci de valul de fum care imi ascunde masca…si ca…daca ai trecut de fum masca e impenetrabila. in continuare poate ca ar trebui sa vorbesc de sentimente, fericire si relatii…dar nu cred ca am un cuvant de spus. poate ca m-am ratacit…dar daca nu eu sunt cea ratacita…noi suntem pe un drum gresit…si harta am rupt-o deja!

calaul a decis…

eu nu ii stiu decizia, dar masca mea continua sa joace…inflexibila si rece…ca intotdeauna