va amintiti postul asta? pentru ca am gasit in sfarsit raspunsul la intrebare…

“Cum celulele mele cu bastonase nu si-au facut niciodata datoria asa cum trebuie am decis ca lucrarea mea de diploma sa fie un bastonas ajutator: un corp de iluminat. Chiar daca nu am dezvoltat o reala fobie pentru intuneric, am cultivat o pasiune pentru lumina si am colectionat lampi cu petrol, felinare sau veioze. Si totusi, nu acestea sunt motivele reale pentru care alegerea mea a fost asta. In ultimii trei ani mi-a fost aruncata in fata foarte des o replica ironica… care rezuma conceptia indivizilor care studiaza altceva decat design despre domeniul pe care l-am ales eu pentru studiu: “O sa ajungi sa faci lampi!”. Asadar… am decis sa iau gluma nesarata a amicilor ca pe o provocare si sa proiectez un corp de iluminat care sa le schimbe conceptia despre aceasta nisa a designului.

E foarte suparator sa vizitezi un magazin pe doua nivele ticsit cu felurite corpuri de iluminat si sa te lovesti permanent de veiozele cu lava care au devenit “bibeloul peste” al secolului 21, de spoturile directionate aurii, de aplicele decorate cu diferite portrete nereusite a lui Mickey Mouse, de candelabrele care atarna ca niste trestii plangatoare din cauza multiplelor decoratii florale.

… “

the cool guy: ARGINTII?

ania: dap

the cool guy: ahahahahahahahahaha

ania: is gri

the cool guy: pfoai

the cool guy: bine ca nu-s aurii sau ceva

the cool guy: si sa-i scrie “sex” pe ele

the cool guy: hahahahahaha

the cool guy: taranca dracu’

the cool guy: aia din poieni au mai mult gust decat ea

ania: de ce draga… nu ai mai vazut domnisoare cu ochi gri?

ania: la oras?

the cool guy: am vazut caini cu ochi gri

the cool guy: si nu m-as referi la ea drept domnisoara

the cool guy: poti sa-i zici curva

the cool guy: vaca

the cool guy: nenorocita

the cool guy: ordinara

the cool guy: cum vrei tu

the cool guy: da’ domnisoara?

the cool guy: sa fim seriosi

the cool guy: eu am mai multe sanse sa fiu domnisoara

ania: i’m gonna blog this

the cool guy: super

*despre tine ce se zice dupa o lunga relatie?

da, stiu ca v-a fost dor de mine… dar acum m-am intors. a inceput de ieri sa cada cate-un fulg… ah… nu… a inceput roblogfest. evident, pe mine nu m-a nominalizat nimeni dar nu-i bai… eu oricum stiu ca sunt buna [nu, nu in sensul ala]. eu l-am nominalizat pe .marius [bloggerul meu favorit, singurul (cu mici exceptii) pe care l-am citit in perioada in care peste dark shines se lasase patura de praf si eu nu ma oboseam nici sa-mi deschid readerul]… pe care o sa va silesc sa il votati peste vreo 12 zile.
mie mi-a fost super dor de voi… si stiu ca poate de multe ori nu v-am raspuns la intrebarea “de ce nu mai scrii?”, dar sa consideram ca ma iertati din oficiu si toate vor fi bune si frumoase.

uneori imi amintesc cum eram… doua sfere ciobite… si totusi… impreuna… prea mult. mult prea mult. doua jucarii… doua papusi care se iubeau…
doua jucarii egoiste…

apoi… eu am prins viata… si niste lacrimi ciudate se rostogoleau pe obrajii de portelan… speriate de privirea rece si albastra…

cand lacrimile s-au uscat… un praf ciudat s-a asternut peste vesmintele de printesa…
…si totul s-a sfasiat…

tarziu… papusile s-au jucat din nou…
si cioburile de portelan au lasat urme adanci…
…

uneori ma trezesc si imi amintesc cutia noastra de jucarii…

apoi realizez ca nu sunt o jucarie…

chestia asta nu are ce cauta pe blog…dar nu ma pot abtine. ieri vreo 4-5 persoane m-au informat ca ma urasc. si acum o sa va intrebati…numai 4-5?
da…ieri…doar 4-5…dar astia 4-5 au fost mai hotarati decat aia multi…si au pus mana pe diferite ‘dispozitive’ de comunicare…ca sa aflu si eu ca…ma urasc! multumesc. si felicitari pentru curaj.
i-am ignorat cu succes…dar mi-am amintit de alte vip-uri care la un moment dat au avut diferite sentimente fata de mine…(invidia e suntiment, nu?)…
chiar acum e in fata geamului meu un nene in tinuta fosforescenta care matura. pun pariu ca si el ma uraste…pentru ca eu imi beau linistita cafeaua in timp ce el curata praful de pe trotuar.
sa revenim…
voiam sa me leg de domnisoara care m-a acuzat ca le am pe toate…
…hehehe…ati auzit bine! o tanara printesa mi-a spus ca ma uraste si ca ma invidiaza pentru ca…da…’le am pe toate’…
…m-am uitat in jur sa vad unde-s alea toate…
…si atunci am decis ca o vizita la oftalmolog nu mi-ar strica…ca daca tot am atatea chestii…poate perechea potrivita de ocheleri m-ar ajuta sa le vad mai bine…
…
…
…dar Ana…vezi prea bine…te putem ajuta cu ochelari de soare!

(daca cineva vrea sa vada cum e viata in papucii mei…ca sa ma poata ‘invidia’…asta e o invitatie deschisa…dar nu stiu daca picioarele de voastre se potrivesc in pantofii mei de cenusereasa/’printesa’…adica 35,5…)

dupa vizita in trecut…propun sa ne intoarcem la ziua de ieri.
in primul rand…vreau sa-l mentionez pe tanarul care ma uraste pentru ca…ce sa vezi…
…am luat locul unui baiat.
(dragule, oricum nu am luat locul tau…asa ca…ma urasti degeaba!)
nu simt nevoia sa detaliez povestea pentru ca nu are sens…

(am dormit excelent…ura aia tine de cald…sa-mi trimiteti factura!)

btw…azi am inteles ca e ziua mea…ca in buletin scrie Maria…

si daca vrea cineva sa-mi mai declare ceva (sper ca nu iubirea)…ascult!

***am o veste proasta…am citit pe BW ca se scumpeste ciocolata

Cluj. Nu departe de centru, pe strada Anatole France numarul 17, e o poarta deschisa. Dincolo de ea, pe un petec de gazon, stau cateva mese si scaune decorate cu mozaic…
Ai crede ca e o terasa abandonata…

Analizand putin intrarea…aflam ca am ajuns la Violett.
Sa intram.

Din pragul usii…ne uitam inauntru si vedem un dormitor…
Ma intreb daca suntem indreptatiti sa intram…pentru ca nu as vrea sa incalcam proprietate privata. Personalul magazinului (asa deci…e magazin!!!) ne intampina politicos. Salutam…trecem pragul…si…de aici povestea trece de la plural la singular…

Violett e o casa-magazin…un loc primitor si colorat…uitandu-ma la imensul pat…as adauga…confortabil.
Parcurg rapid intreaga casa…apoi ma intorc la intrare pentru a face un tur de observatie. Dormitorul arata ca cel al unei domnisoare dezordonate, altfel…ce ar cauta umbrela in pat?! In ‘haosul ordonat’ descopar o sumedenie de lucruri atragatoare…asezate pe pat, pe noptiere sau in dulap…

Unde sunt rafturile unui magazin clasic, unde e vanzatoarea care te urmareste si incearca sa-ti fie de folos la fiecare pas?

Daca produsele nu ar avea eticheta, as crede, din nou, ca nu e magazin.

Inainte sa ma ia somnul, ies din dormitor, trec rapid prin hol si ma lipesc de o vitrina care imi aminteste de cea a bunicii…pe care o vanam neincetat in copilarie, incercand sa imprumut pentru joaca cescute sau ceainice…

Vitrina e larg deschisa…si plina de ceea ce eu cautam in trecut…

Imi zambesc forme de prajitura, un tel in miniatura…cu maner in forma de ou…si muuulte recipiente frumos colorate…in care gasesti de obicei cafea, zahar si cacao…si ce mai e util intr-o bucatarie
Deci…sunt in bucatarie!

Mirosul prajiturilor proaspat iesite din cuptor e substituit de o lumanare cu aroma de turta dulce cu vanilie, iar ‘soldateii’ sandvish sunt aici niste soldati adevarati…
Sunt la cumparaturi…nu am voie sa visez la mancare…

Ma dezlipesc cu greu de tot ce e eye candy in bucatarie si ajung in hol…?!?

In dreapta e o baie (oare e functionala?) iar putin mai in fata e intrarea in camera copiiilor. Rabdare…ajungem si acolo.

Vad un sapun si imi zic in gand…’in sfarsit un magazin in care te poti spala pe maini’. Si as putea face si o baie relaxanta…doar pentru a incerca un halat pufos…

Ma incearca din nou ganduri care nu prea sunt in ton cu scopul meu. Pot doar sa mai spun ca in baia Violett sunt prea multe chestii pe care as vrea sa le asez in cos, sa le platesc si sa le iau acasa. Dar…asta e un magazin fara cosuri si carucioare…

Camera copiilor…e marcata de un pat care imi aminteste de ‘temnita’ in care dormeam in frageda pruncie. Dincolo de gratii sunt jucarii pe care nu le ating pentru a nu declansa vreun sentiment de ‘dragoste la prima vedere’. Oricat de mult control as avea…ratusca suport pentru periute de dinti prea seamana cu ratusca care se balacea impreuna cu mine…

…si incercand sa-mi iau ochii de la ea vad o miniatura de tigaie cu coada in forma de vacuta. Oare am vreo sansa de transfer de la faculate la gradinita?

‘Gata cu prostiile!’…se aude din incaperea alaturata. Cred ca nu e nevoie sa va anunt ca incaperea alaturata e destinata adultilor…
Niste figurine simpatice inveselesc camera plina de genti, pantofi, cravate si haine numai bune de purtat la birou…
Prea multa seriozitate e aruncata in aer de o pereche de boxeri roz…si de niste sosete simpatice.

Si as pleca de aici cu o rochie de seara…acum ca vad si niste bijuterii care se asorteaza…
Cutia e deschisa…asa ca probez doua trei inele…care ar merita sa intre in colectia personala…

Si ochii imi fug iar…de data asta…la un superb ceas cu pendul…

Ceasul nu e de vanzare…la fel cum nici timpul nu e de vanzare…

Dar de ce am vrea sa cumparam timp…cand am avea atatea de achizitionat din Violett.

Preturile nu sunt nici prea mari…si nici prea mici…la fel cum Violett nu e nici prea serios, dar nici prea ‘copilaros’…

Ma fortez sa gasesc si un minus: jucariile de la intrare nu sunt de vanzare…sunt destinate copiilor care isi insotesc parintii la cumparaturi!

*am facut niste fotografii si am schimbat cateva cuvinte cu personalul magazinului…si recunosc ca mi-a ‘scapat’ faptul ca sunt designer…si acum, cu nesimtire…am scris iar un review cu tenta publicitara.

boxeri roz? )

kid’s room

cate cravate…

gingerbread man?

ciudate scaune…

securitate Violett )

am obiceiul sa stramb din nas. des. chiar foarte des. in consecinta, toata lumea ma intreaba ce naiba imi place…daca, evident, sunt atatea care nu imi plac. asa ca…urmeaza o lista de tot felu’ (inclusiv fiinte) si…ca un fel de razbunare…dau si leapsa mai departe.

nu sunt in ordine…dar sunt…

• inghetata de vanilie
• biserica armeana din Gherla
• painea prajita
• chopsticks (nu mananc cu ele, imi prind parul)
• checul cu visine
• Kitty
• Milka cu alune
• opera lui Klimt
• trandafirii uscati
• zapada
• jumatatea mea de caine, Mark
• ‘mama’ mea ()
• ‘locul mortului’
• verde
• alb
• liniste
• Lacul Sfanta Ana
• sa fiu tinuta in brate
• 2-3 persoane
• aroma cireselor amare
• The Spirit Of Moonflower
• Hamlet (porcul meu de plush)
• Botox (rinocerul de plush)
• Mooflex (cactus)
• Anna Molly
• Placebo, Muse si The Postal Service
• U. Eco ‘Pendului lui Foucault’
• pusculitele si maruntisul
• mirosul chibriturilor arse
• cafea cu lapte
• paianjenii
• caninul meu
• si iar, painea prajita

nu-mi vine nimic in minte, dar leapsa merge mai departe la Ioana, Bogdan, Eddie (am ales bine: din 3…2 sunt plecati sau pe punct de plecare)

man of the year

Am reusit sa vad un film cap-coada, dar nu o sa scriu despre asta, bineinteles…consider ca e inutil sa comentez o parodie dupa biblie (a se citi Evan Almighty).
Mr. Brooks, in schimb, e un film care merita vazut. dupa o recenzie neinspirata citita pe cinemagia am decis ca nu are rost sa-l folosesc in alte scopuri decat coloana sonora pentru somn…
M-am razgandit. L-am vazut. Si pot sa spun ca mi-a placut. Criminalul jucat de Kevin Costner e genial…semnatura lui e amprenta victimei… Iar sfarsitul e doar un vis urat…foarfece in gat

on

twitter.

twitter, twitter, twitter…o chestie de gen se numeste retea sociala (cred)… oricum, e un fel de ‘mini blog’ care poate fi updatat de peste tot (aproape)… adica web, sms, IM (nu y!), etc… cu mesaje scurte (140 caractere). eu il updatez folosind o aplicatie care atarna de a al meu firefox…Twitbin.

e simplu. twitter te intreaba ce faci, iar tu ii raspunzi

si…se pare ca…de azi…persoanele pe care le ‘urmaresti’ pe twitter nu mai sunt considerate prieteni…

‘After careful consideration and user testing, we are no longer going to define people as your “friends.” The functionality of adding people remains, but the interaction is focused on the term “follow” instead.’

suna ciudat ‘following’ in loc de ‘friends’…dar parca defineste mai bine ceea ce se intampla pe twitter…
in fond si la urma urmei…dupa o mica selectie…in viata reala…eu am mutat prieteni la cunostinte…pentru ca…de fapt, asta erau.
si de fiecare cand aud pe cineva laudandu-se cu multitudinea de prieteni…ma gandesc ca, probabil nu are nici unul care poate fi numit prieten…cu adevarat…
prietenia e o chestie mai complexa decat un simplu ‘add on twitter’…

(…nu mai zic nimic…)

pe langa aceasta ‘distrugere a prieteniilor’ s-au mai facut cateva schimbari in twitter…
schimbari in bine…pentru ca, de curand, Fotolog a demonstrat ca schimbarile pot fi si negative.

follow me on twitter @ http://twitter.com/aniakhaki