există două feluri de ania. primul fel e calm şi poate fi întâlnit în stare naturală mai tot timpul, dacă în jur nu mişună dăunători. al doilea e turbat. azi port felul doi, alegere condiţionată de un examen la care nici măcar n-am înţeles termenii cu care erau formulate întrebările, de ploaia care mă împiedică să-mi desăvârşesc opera de artă destinată şederii şi de o căţea bătrână care s-a gândit că-s persoana căreia să îi pună întrebări că doar şi ea cu cele 3 clase e tot designer şi vorbim de la egal la egal, în timp ce ea se chinuie şi eu dau din coadă. şi dacă tot dau din coadă poate am şi bunăvoinţă să o ridic, că pe lângă întrebări ar vrea să mă şi fută…
sincer, nu.

vă tot zic de două zile că mănânc pâine expirată. ei bine, azi am mâncat cereale. irelevant.

eu sunt un mâncător calificat de ciocolată. evident, am preferinţe. mai fac şi excepţii, dar de regulă mă îndop cu preferinţele. evident, de sărbători primesc excepţii. excepţiile cu măr şi scorţişoară le redirecţionez, că deh… sunt alergică la blestemata aia de scorţişoară. excepţiile cu tot soiul de creme şi nebunii au aceeaşi soartă… dar eventual le gust înainte. azi am pus mână pe o excepţie cu tiramisu. urăsc tiramisu, mi se pare o mare scârboşenie. cum ambalajul părea puţin forţat am decis să îl inspectez… şi ce să vezi, expirase în urmă cu o luna. evoluăm totuşi, acum o săptămână am primit o cutie mare de merci expirată de 8 luni. rancezimea bucăţelei de merci cu alune mi-a tăiat pofta de mâncare pentru câteva ore.

au trecut aproape 20 de ani de când am ieşit de sub regimul comunist. au trecut aproape 20 de ani de când rafturile magazinelor sunt încărcate de tot soiul de chestii. de ce mai ţin oamenii ciocolata în dulap aşteptând să o dea mai departe atunci când au nevoie de un favor sau merg în vizită şi se iveşte vreo ocazie specială?

există posibilitatea ca datele acelea de expirare să nu fi fost sesizate, dar există şi posibilitatea să fi fost ignorate pe principiul lasă că nu se strică aşa de repede sau nu îşi dă nimeni seama.

mă tot întreb, oare ciocolata stă în dulap lângă săpun sau în vitrină?

i-am luat lui dan de crăciun o carte… şi drept mulţumire că am cheltuit bani pe carte şi pe shipping cluj-praga [care a fost mai scump] dobitocul îmi scrie CITEZ

Cand mi-ai zis de cartea asta am crezut ca e o colectie de glume, dar dupa 10 pagini e un cacat plin de filosofie si mai stiu eu ce. Multumesc.

sunt încă în stare de şoc, băiatul ăsta e mai sincer decât mine

via

acest minunat blog a fost sters odata cu deneinteles.com

later edit: acum a fost 100% recuperat.

sa stii ca nu e frumos ce ai facut. mama s-a suparat foarte tare crezand ca am sters-o din lista de messenger

m-am trezit cu senzatia ca azi noapte am dormit. am deschis ochii si m-am simtit usoara, linistita si hidratata. parca pluteam pe un norisor suav de cocaina [coca-cola]. ca sa fiu in ton cu starea mea de “bine” mi-am printat carti de vizita cu cimitir de animalute [sunt oi si am inteles ca nu plange nimeni dupa ele].

in ultima vreme sunt cam multe oi in jurul meu… una locuind chiar pe noul meu portofel achizitionat din budapesta cu pretul a 15 mc puisori 3 meniuri la mec

revin la senzatia mea.

later edit: adi, daca citesti postul asta click aici

traiesc pe o panza tesuta din senzatii si mai nimic nu coincide cu realitatea. si… treaza fiind la ora asta realizez ca m-am zidit in propriul meu turn si ca au inceput sa ma stranga peretii.

acest post este insipirat de starea generala de rau care m-a tinut in brate toata noaptea si care s-a distrat putin cu mine in dimineata asta… modificandu-mi pulsul si amenajand un rau de sange peste buzele mele.

m-am trezit cu o durere de cap aproape suportabila… si la nici o ora de la trezirea glorioasa m-am enervat cat se poate de tare. de ce oare?!

ieri, dupa scoala (yeah… eu nu mai sunt in vacanta… ) am mers cu Miruna la o cafea (intr-o cafenea noua… de pe Bratianu… cafeaua e delicioasa… decorul kitchos… dar per total e chiar ok) si in drum spre cafea ne-am oprit la o mirobolanta alimentara sa luam suc si tigari. si cum ne invarteam printre rafturi am observat o marca inca netestata de lapte de soia. am inhatat varianta mica… de vanilie… am platit si plecat. am uitat cu desavarsire sa bem laptele asa ca… in aceasta frumoasa dimineata am “deschis” cutiuta cu *surprize*. orificiul prin care trebuie intrudus paiul era acoperit cu 3 benzi de scotch… si laptele era … ,,, … ,,,
acum… la OPC nu pot sa sun ca domnisoara de la casa nu da si bon… se gandeste ca e mai usor sa il arunce ea… la alimentara nenorocita nu pot sa merg cu laptele ca nu am luat-o pe ulei sa umblu cu o cutie deschisa pe strada… si altceva in sensul asta nu ar mai fi de facut.

e vorba bineinteles despre Yellow Market si probabil despre o vanzatoare imbecila care nu se gandeste ca un produs desigilat trebuie aruncat… nu lipit cu scotch si asezat frumos pe raft.

later edit: am sesizat OPC-ul ca prea m-a enervat faza. daca aveti probleme asemanatoare numarul celor de la opc cluj este 0264-431367.

uhmmm… nu ma pot abtine… orasul e plin de inimioare roz si nu numai. arata grotesc…
vitrina Centralului, care acum vreo luna infatisa o scena biblica… a pastrat vaca, a adaugat un stergar rosu, un cuplu si cateva inimi si acum infatisaza o scena rustic iubareata care te face sa scuipi covrigii care s-au scumpit si micsorat. poate ca nu sunt eu in trend… dar oricat m-as chinui sa pricep mentalitatea de cuplu care gusta asa ceva… nu-mi iese. ha… asta e doar preludiul… maine probabil ca nu o sa am loc prin ceva birt din cauza indivizilor care se pupa cu un trandafir la mijloc si o sa ajung nervoasa acasa…

in fine… 14 feve reprezinata defapt ziua internationala a lui Cocu (lav ya/bem) si ziua Arinei

LA MULTI ANI