am ajuns la festivalul luminii, ediţie amânată. am ajuns evident degeaba. vântul care de regulă îmi distruge frumuseţe de piele şi îmi crapă aproape cărnoasele buze stinsese majoriatatea lumânărilor. m-am încăpăţânat şi am urcat totuşi pe cetăţuie unde jongleriile cu foc nu m-au prea încălzit şi coada la ceai cald era cam lungă.

my way s-a transformat în scrum la o zi după inaugurare…. după luni întregi de dezumidificare a subsolului…

scurt circuit.

moni: numi vine sa cred ca poti fi asa curva
ania: si cat te-am rugat sa o lasi mai moale cu complimentele…

…Adi [ne/va] transmite cele mai calduroase salutari din Ljubljana…
caldura e data de multitudinea de dragoni care scot flacari pe diferite orificii…
… si de proaspata lui fosta prietena… care… aflata in Cluj… insista sa-si scuipe caldura pe mine… [eu]… fiinta nevinovata din toate punctele de vedere. acu stau sa ma intreb ce-mi facea daca o parasea pe YM… nu la telefon.
draga domnisoara… actiunea intreprinsa de stimabilul domnisor nu are nici in clin… nici in maneca …cu mine [nu scuzati cacofonia]… si apoi… draga domnisor… ti-am mai zis eu ca unele chestii se fac fata in fata.
imbratisari infrigurate de la Cluj
imi e dor de tine [si ajung zilnic la scoala cu intarziere] )

dragon de Ljubljana

p.[M]s.: draga mea, am auzit ca s-a lansat un nou trend la iulius mall >>> CRATIMA! te rog sa o preiei cu intelepciune…

sunt oare singura care a observat ca toti baietii sunt niste zmei? sunt oare singura care a constatat ca au prostul obicei de a se juca cu focul… mizand pe talentul de scamator… vrajitor sau cum ii spune? nu, nu-s ranita. nu e momentul sa te simti. pe mine focul nu ma arde… nici macar nu-mi parleste puful. mi-au dat lacrimile… am irosit un strop si un pic, dar nu-s ranita… sunt la fel. putin schimbata… dar la fel. si nu ma repet pentru ca mi-am pierdut coerenta. aici gresesti… iti lipseste acea sclipire care sa ma atinga. pentru mine esti gol (nu, nu gol)… esti lipsit de sens. as vrea sa te inteleg… si dupa ce te-am inteles… sa-ti spun ca ai pierdut… dar… in superficialitatea mea… pot sa-ti zambesc inainte sa te inteleg si sa-ti spun ceea ce nu vrei sa auzi…
da… stiu… e urat sa generalizez. cred ca unul ca tine mi-a spus-o intr-o zi… dar nu l-am auzit/inteles. eram prea ocupata sa-mi arunc pe fata un litru de mascara… ooops… am zis ‘unul ca tine’… da… e urat si sa te compar cu unul din aceeasi specie. ufff… am zis specie. am scris si nu pot sa mai sterg… la fel cum tu nu mai poti sa-ti retragi cuvintele alea ingamfate…
imi pare rau… ma ierti? nu am vrut sa fiu rea… incercam sa fiu realista si nu mi-a iesit. si poate ca nu o sa-mi iasa niciodata… dar eu incerc. imi dau silinta…

[voiam sa postez fotografia Mirunei... cuvintele sunt doar de umplutura]

[off topic: ... daca tot ne-am specializat in spalat rufe... sa va zic una tare... dupa ce ca i-am luat taietorului de lemne lama din mana si e fericit nevoie mare ca traieste si pe deasupra si-a si amintit ca ma iubeste si s-a simtit obligat sa o declare... azi ma suna sa-mi spuna ca asigurarea lui de viata e pe numele meu... mare greseala! din cate stiam eu... tre sa fii ruda...]

in aceasta frumoasa dimineata… am fost agresata pe YM cu intrebarea… ‘tu nu mai scrii nimic?’…
well… sunt busy… ma joc
#1 tribal wars

#2 colonistii din catan…
asta s-a intamplat aseara in bulgakov dupa ce Stefana a fost draguta sa ne explice regulile si sa ne imparta pe culori (eu rosu). e un joc dragut cu sate, drumuri, orase, porturi, resurse, carti de dezvoltare si ‘Africa’. Adi a reusit sa adune toate pasunile si a castigat titlul de ‘gigi becali’, eu mi-am construit muuuuulte drumuri, Cocu si-a dezvoltat in continuare talentul de bisnitar incercand sa faca schimburi in stil 4:1 si Cristi ne-a batut… ca doar el avea catedrala, biblioteca si universitate okay… intalnirea a fost organizata de cei de la mirakolix si… din cate am inteles… se intampla odata la doua saptamani… duminica… in Bulgakov

#3 tot ieri… m-am jucat cu focul si am castigat o mana dreapta bandajata… asa ca… imi e cam greu sa scriu

bucataria este cea mai periculoasa zona a unei case.

Insist sa va anunt ca am ajuns la intrebarea 105 din quiz-ul ala naaais… pentru ca… odata ajunsa la 100… m-am ales cu bonus de 10 intrebari. Cea mai enervanta… ‘spell CHIHUAHUA’… (si dupa ce il spelati…il duceti la coafor si-l vopsiti blue-red-blue-yellow >>> roz)…!
Concluzia e ca am prea multa rabdare… (creieras odihnit) si asa mai departe…
Pana cand…

el: ‘te iubesc!’
eu: ‘ti se pare!’

KABOOM!

(va urma)

*constatarea Mirunei: “inca de p-atunci ai privirea ‘Vai… ce prost esti!’…”