m-a întrebat acum câteva zile o puştoaică dacă e adevărat că prietenul meu a murit. i-am zis că da. m-a întrebat “de ce”. i-am răspuns tot cu da. mi-a zâmbit rânjit şi mi-a zis că nu credea că e adevărat. până şi eu uit uneori că e adevărat. i-am răspuns tot cu un fel de da.

comments are off for this post

am ajuns la festivalul luminii, ediţie amânată. am ajuns evident degeaba. vântul care de regulă îmi distruge frumuseţe de piele şi îmi crapă aproape cărnoasele buze stinsese majoriatatea lumânărilor. m-am încăpăţânat şi am urcat totuşi pe cetăţuie unde jongleriile cu foc nu m-au prea încălzit şi coada la ceai cald era cam lungă.

mii de lumânări. aprinse. licărind. pe cetăţuie. duminică. seara.

mai multe aici.

later edit: in bucureşti se intamplă in parcul Carol

even later edit: ploaia a amânat evenimentul. vineri. cetăţuie. ne vedem.

am mers să votez doar pentru a putea lăsa pe mirobolantul Y!M statusul PLV [plecat la vot, nicidecum a voastră ... ]. am ajuns la secţia de votare. am ochit rapid masa pe care era hârtia purtătoare de nume de stradă ce figurează şi pe al meu buletin. din lateral au apărut doi vecini şi s-au băgat în faţă.

[bla bla bla]

am înhăţat o ştampilă. nu am chiar înhăţat-o, mi-a înmânat-o frumos un tânăr cu pierce în sprânceană şi cercel în ureche. am intrat cu maculatura în cabină. am răsfoit în darn paginile… şi am votat cu uniunea democratică a slovacilor şi cehilor din românia. de bun simţ.

când penetram mai bine urna cu maculatura puloverul meu s-a agăţat de un cui special nebatul bine. m-am enervat vizibil, dar lipsit de sonor. bătrânelul care păzea urna m-a întrebat cine e de vină. întrebarea corectă era cine nu e de vină. răspunsul: eu.

ania: pot sa iti povestesc ziua mea la mall?

non-ania: da

ania: am intrat in mall

ania: am intrat in sephora

ania: sau cum pula se scrie

ania: am cautat gel de dush cioco

ania: de fapt crema de baie cioco

ania: nu aveau spuma din aia decat in seturi si eu detest cremele

ania: asa ca nu cumpar veci seturi

ania: mi-am luat gel de dush in loc de chestia aia

ania: am mirosit 2 parfumuri

ania: mi s-a intors stomacul pe dos

ania: si unul il vreau de mult

ania: kenzo flower oriental

ania: si crystal noir de la versace

ania: asta ultimul il visez noaptea

ania: azi nu mi-a placut cum miroase

ania: l-am dat jos cu gel dezinfectant de maini de pe incheietura mea

ania: am urcat la mc

ania: mi-am luat mancare de 8,8 lei

ania: m-am rastit la dobitocul ala care isi imagineaza probabil ca eu de fapt vreau “racoritoare” si ma doare gura sa cer

ania: am iesit pe terasa

ania: era plin de studente

ania: m-am asezat la o masa

ania: in stanga o vaca povestea cum tot weekendul prietenul ei a obligat-o sa se uite la south park

ania: si in dreapta o animala blonda zicea ceva de un concert guta la mare

ania: am mancat tot mc puisorul, jumatate din cartofi si tot sosul

ania: m-am ridicat

ania: si am plecat

ania: fara tinta

ania: trecand pe langa bourbon mi-am auzit pe langa muzica din casti numele

ania: erau julie si eliza socate ca eu sunt in mall… de bunavoie

ania: am stat la o tigara

ania: am intrat in diverta

ania: am iesit din diverta

ania: m-am dus la swatch cu intentia de a cumpara inelul pe care il vreau de 2 luni dar ma trag pe cur sa il cumpar

ania: nu era nimeni in cotetul de la swatch

ania: am dat o tura in jurul cotetului

ania: am coborat scarile [rulante]

ania: am iesit din mall

ania: la intrare era plin de studenti care fumau

ania: am intrat in starbucks

ania: am iesit din starbucks

ania: nu aveau choco cake

ania: am coborat scarile de la mall

ania: am luat-o spre casa

ania: mergeam tare repede… tigara am aruncat-o doar dupa ce am ajuns pe strada perpendiculara pe a mea

ania:

paused. abandonat undeva în bară. e o diferenţă de 50 de secunde între ce arată telefonul şi ce văd în dreapta jos. mâna stângă e o pungă în care s-a vărsat durere. nu o simt întotdeauna… dar când se întâmplă… spatele şi gâtul suferă în aceeaşi măsură. am primit bisturiul nou. nu îmi zâmbeşte nicicum. m-aş putea servi de el în operaţiunea piele… dar totul poate să fie mai simplu… mult mai simplu. am râs azi în cel mai fals mod posibil… cu cel mai behăit “ha ha ha” de care sunt capabilă. alex domnu’ doftor se uita la mine stupefiat. asta a fost reacţia mea când mi-a spus că dacă n-aş avea întreg corpul sănătos buşit mi-ar da căpşorul de perete să îmi revin. îmi revin doar imaginându-mi textura peretelui. încerc să ţes ceva apropiat de realitate şi… cred că îmi iese.

in lumea cu gardulet portocaliu totul e perfect… [pentru exigenti avem gardulet oranj] si dincolo de aceasta lume lucrurile au tendinta sa se mai darame, sa se mai strice… sa fie imperfecte. in lumea de dupa gard suntem scutiti de procesul de luare a unei decizii, pentru ca ultima noastra decizie a fost aceea de a schimba lumea. aici insa, unde inca ne aflam, lucrurile stau altfel. totul trebuie cantarit si atent ales… si ajungem uneori sa luam decizii care sa incline balanta in defavoarea noastra. ajungem sa acceptam compromisuri, ajungem sa regretam lucruri sau se ne calcam propria coada. ajungem sa nu mai avem incredere nici macar in fiinta proprie si ultra personala.

mie nu imi place lumea asta… vreau sa fac parte din lumea pe care am inventat-o undeva in liceu… lume portocalie guvernata de Bunicuta Portocalie

concluzia saptamanii: vreau inapoi la Budapesta poze sunt pe flickr… si…

• cel mai nais muzeu: House of Terror
• cele mai lungi scari rulante… in statia de metrou Deak ter [inspaimantator]
• am locuit la 2 minute de Hilton :))
• am reusit sa ma incui pe afara… in propria mea camera de hotel
• am descoperit chestii ciudate de la milka
• m-am plimbat la 7 dimineata pe malul Dunarii si mi s-a parut absolut sexy
• am constatat ca sunt la moda cainii de talie mica

concluzia e mai sus… si nu ma repet ca nu sunt papagal

ieri am intarziat o ora si un sfert. azi am intarziat 45 de minute. tot azi m-am trezit la 5:15 sa plec la Sibiu… dar sunt tot in Cluj pentru ca am atipit si m-am trezit a doua oara la 6:15. in mod normal ies pe usa in momentul in care trebuia deja sa fiu in oras/la scoala. si… orice as face ajung cu o oarecare intarziere. azi, de exemplu, am “decis” ca voi ajunge la timp… si nu am reusit sa fac asta. pur si simplu NU pot. vreau… dar nu-mi iese nicicum

intorcandu-ma acasa… am sesizat ceva ciudat… si ceva si mai ciudat…
acesti 2 copaci [unul defapt este un fost copac] vecini… puteau sa apartina doar vecinilor mei…