via

eu, în caz că nu ştiţi sau nu v-aţi dat seama sau nu vă interesează sau sau sau, sunt designer. asta scrie pe diploma mea, obţinută la universitatea aia de care uneori unii îşi bat pula minusculă spunând că e de dans, bune maniere, balet şi alte cele. în caz că nici asta nu ştiaţi, vorbesc despre uad, adică universitatea de artă şi design cluj-napoca. da, da, universitatea aia pe care unii o văd “de viitor”. da, locul ăla în care “numa desenăm”. în primul şi în primul rând, tu nu poţi să desenezi. nu poţi şi basta. deci trebuie să înveţi tot felul de materii plictisitoare. dar ce să vezi, şi noi învăţăm “materii plictisitoare” fie că tu îţi poţi imagina asta sau nu. apoi numa desenăm. când ne plictisim de desenat ne scobim în ureche cu radiera din capătul creionului. ah, stai… creioanele noastre nu au radiere în capete şi costă cam cât tot ultimul tău penar. ah, uneori colorăm şi ghici ce?! nu depăşim limitele… niciodată.

un grup statuar semnat de sculptorul Liviu Mocan, care va fi vernisat pe 2 iulie la Geneva cu ocazia împlinirii a 500 de ani de la nasterea lui Calvin poate fi văzut zilele acestea in curtea muzeului de artă din Cluj-Napoca.

it’s all about us!

it’s all about me!

trebuia să plec la începutul anului la un atelier de muncă, a se citi workshop, în străinătăţuri. nu cu ai mei, că pe aici mă aleg numa cu ateliere de muncă asiduă, fără plimbare. cu alţii. şi alţii ăştia îs ei cehi. şi a venit criza, n-au fost lovele şi ne-au amânat plimbărica. am zis booon, lasă că mergem la anu.

acu-s trei zile primesc un mail pe yahoo, că ăla de gmail nu le place, că plecăm! YOOOHOOO! nu acum, în septembrie. YOOOHOOO, îmi celebrez ziua în care am fost fătată pe drum spre străinătate. ca să sărbătorim am pus-o de-o conferinţa în care am discutat chestii gen unde stăm, unde ne căcăm, unde mâncăm, alcătuirea echipelor în mare, mizerii. şi ne spune doamna profesoară într-o engleză mai sănătoasă decât a mamei mele că o să dormim în nişte camere de cămin, da nu clasice, camere de oaspeţi.

toate bune şi frumoase, moment în care se bagă un student în ciorbă şi zice [vă traduc, că nu folosim limbi străine acilea] că hă hă hă, cine e din românia [adică eu] poate să stea şi într-o cameră normală de cămin, că deh, e din românia, o să i se pară luxoasă. am zâmbit. o studentă i-a zis că aia din românia e îndrumător de turmă, să îşi supravegheze cuvintele. am mai zâmbit o tură. mi-am dat cu părerea. le-am zis că am putea stă toţi în simple camere de cămin, că poate ne mai dregem rangurile. s-a continuat discuţia cu ce mâncăm şi unde ne căcăm.

i-am făcut lui ox o surioară că se plictisea singur acasă. ea nu e ugly dool, ea e new destroyed doll. e 99% reciclată şi 1% aţă şi incă nu are nume.

later edit: Rox Bobbie e numele ales.

citez

PUZZLE CAFFE te expune!
Dacă ai orice creaţie artistică, de la foto la sculptură, de la design la pictură, noi ţi le punem pe tapet timp de 2 săptămâni. Şi la final Puzzle face cinste câştigătorului ales de clienţii noştri cu o consumaţie de 200 de lei. Vă aşteptăm cu propunerile voastre în format digital sau print, personal sau pe e-mail muresansergiubogdan [@] gmail [.] com, până în 19 iunie !

am încheiat citatul.

come on, ce scrie mai jos?

later edit:

la mine pe bibliotecă tronează o pancartă pe care scrie cu litere de-o şchioapă SELFISHNESS. e acolo că să-mi amintească că-s egoistă, deşi nu sunt. deasupra uşii scrie tot cu litere de-o şchiopă SCHIMBĂ-MĂ. I dare you, schimbă-mă!

…şi am scris toată treaba asta ca să împart cu voi ceva drăguţ. sunt egoistă?