locul în care bate tot timpul vântul a mai adăugat la colecţie un sicriu. l-a înghiţit încet, apoi l-a înglobat în pământul hrănitor pentru buruieni. pe deasupra s-a aşezat pătura de coroane inutile cu mesaje standard adresate mie sau nimănui.

am desenat pe geamul dricului 3 feţe zâmbăreţe. am purtat şosete cu buburuze pentru că sunt rasistă şi urăsc negrul. am făcut tot felul de alegeri forţate, tradiţionale şi absurde.

în mintea mea se figurează imagini, în nările mele tremură un miros dulceag înţepător şi ochii uneori se zbat să nu se înece.

recalculez fiecare secundă, încerc să mă conving că undeva am greşit… apoi îmi dau seama că mi-am redesenat limitele, depăşindu-le pe cele vechi şi ponosite.