îmi amintesc pruncia în care o parte de familion se petrecea de revelion şi cealaltă parte se culca odată cu găinile şi eu rămâneam în casă să mă joc cu telecomanda şi să mănânc ciudăţenii aşezate frumos pe platouri. într-un an, în capitală, am gustat şi o bobiţă de vâsc. şi nu am înţeles mult timp de ce noaptea aia şi nu alta şi sincer nu înţeleg nici acum de ce i se dă atâta importanţă. bine, cu 10 minute înainte mi-am pus mâinile în cap uitându-mă la poze aniversare cu faţa mea distrusă de piticii de pe creier şi de prin alte părţi… şi dacă strugurii îs prea sus înseamnă musai că îs nişte acrituri… motiv pentru care acum încerc să mă scot de pe lista de fani revelion.

am calculat noi căderile spectaculoase marca 2009 şi anul e tragic bine… asta în condiţiile în care nu a murit nimeni, nu au fost accidente şi nu ştiu dacă sunt evenimente marcabile cu roşu în calendar. practic a supt des şi câte puţin şi s-a ales cu eticheta asta.

postul ăsta e bun de draft, să nu îl citească decât ăia care îmi ştiu parola de la blog.