mă tot uit la mine şi nu-mi dau seama ce s-a schimbat, unde şi cum sau de ce, dar ceva e diferit. uneori îmi revin în minte frânturi amestecate de vise şi amintiri, alteori parcă am pierdut toate datele de pe hard. între momentele astea sunt şanţuri adânci, întâi trebuie să cad ca abia apoi să pot să mă târăsc înapoi la suprafaţă, cealaltă suprafaţă. sunt cu două feţe, am renunţat la a treia… dar nu asta s-a schimbat.