m-a întrebat acum câteva zile o puştoaică dacă e adevărat că prietenul meu a murit. i-am zis că da. m-a întrebat “de ce”. i-am răspuns tot cu da. mi-a zâmbit rânjit şi mi-a zis că nu credea că e adevărat. până şi eu uit uneori că e adevărat. i-am răspuns tot cu un fel de da.

comments are off for this post