mă tot gândesc la o chestie imposibil de exprimat în cuvinte. ca să mă consolez oarecum am încercat să desenez chestia… şi-am rămas cu o foaie albă şi cu marker-ul în mână. mirosul înţepător m-a determinat să-i pun capacul şi să îl las jos. am renunţat şi în acelaşi timp am realizat că nu pot. că nu se poate. că totul e în mintea mea şi că va rămâne acolo. acum mă gândesc să arunc totul. să şterg toate urmele. să nu mai conteze… că de existat nu există.

… dar aş vrea să existe.