uneori imi amintesc cum eram… doua sfere ciobite… si totusi… impreuna… prea mult. mult prea mult. doua jucarii… doua papusi care se iubeau…
doua jucarii egoiste…
apoi… eu am prins viata… si niste lacrimi ciudate se rostogoleau pe obrajii de portelan… speriate de privirea rece si albastra…
cand lacrimile s-au uscat… un praf ciudat s-a asternut peste vesmintele de printesa…
…si totul s-a sfasiat…
tarziu… papusile s-au jucat din nou…
si cioburile de portelan au lasat urme adanci…
…
uneori ma trezesc si imi amintesc cutia noastra de jucarii…
apoi realizez ca nu sunt o jucarie…

Tags: 







11 Comments so far
Leave a comment
What is love after all? Un amestec de substante chimice, carora noi le dam intelesuri deosebite. Asta e o parere, nu spun daca si a mea. Nu exista doua cioburi la fel. Sa nu cauti un ciob la fel cu cel dinainte. Nici nu stiu ce sa-ti spun sa te fac sa te simti bine, azi e ziua mea de nume si nu vreau sa vad oameni suparati/nefericiti, macar azi. Ori il chema Gabriel
?
By Sorcerer on 11.08.07 11:55 am | Permalink
la multi ani
By ania on 11.08.07 12:31 pm | Permalink
Ce frumos dar si trist!Si pt ca te inteleg,nu am sa incerc sa te conving sa nu mai fii trista.
Tot ce doare,ce ne provoaca suferinta,ne face mai puternici.Azi,tu esti mai puternica,si asta e tot ce conteaza!
Stii vorba aia:”Nu plange ca s-a terminat,zambeste ca s-a intamplat”
Nu inceta niciodata sa fii TU!!! :*
By Elenyta on 11.08.07 3:41 pm | Permalink
hey kids… nu-s suparata… am fost doar in toane proaste si mi-am amintit o … relatie… parca asa se numesc chestiile de gen…
I’m fucked up but I’m okay
By ania on 11.08.07 5:01 pm | Permalink
Sa nu uiti de cura de slabire… ca are importanta si cedarea scotch-ului cu care-s prinse scaunele (unele) din “Justin’s”…
By Yetyzauru' on 11.08.07 9:41 pm | Permalink
bah… nu a fost vina mea
) chiar era lipit cu scotch
By ania on 11.08.07 10:18 pm | Permalink
Mi-a placut mult postul asta..probabil pt ca ai fost un pic vulnerabila?
Nuuu..nu cred
By ana on 11.09.07 12:32 am | Permalink
hmmm… am fost mai mult decat vulnerabila…
odata… mi s-a intamplat si mie…
acum s-a asternut praful
By ania on 11.09.07 1:14 am | Permalink
Lasa naibii “vulnerabilitatea”… faza aia a trecut… acuma iejti in alta faza… chiar daca nici scotch-u’ nu tine scaunu’ intreg sub tine citeodata… intelegi ? Nu de alta, da’ tot ridici prafu’ ala cind se rupe scaunu’ de sub tine…
By Yetyzauru' on 11.11.07 9:53 pm | Permalink
ai scris foarte fain si poetic. Imi place articolul:-)
By frenchmaria on 02.12.09 8:00 pm | Permalink
danke
By ania on 02.12.09 8:25 pm | Permalink
Leave a comment
Line and paragraph breaks automatic, e-mail address never displayed, HTML allowed:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>