Oameni pe care ii cunosc…sau, pe care, odata ii cunosteam…oameni care acum fac legatura cu realitatea. Cu timp si spatiu…pentru ca, oricat ne-am distanta, ramanem pe loc. aici ne este refuzat timpul…spatiul dispare, se transforma.

Oameni care au devenit personaje in povestea mea…poveste pe care o visez…poveste in care bantui ca o naluca…trecand prin ei, oamenii…trecand pe langa ei…nelasand macar un semn…

Sunt povestitor…zeitate care nu are voie sa schimbe destinul muritorilor…
…pot doar sa va spun povestea…nu asa cum o vad…ci asa cum este ea…uneori ascunsa, uneori lipsita de sens…uneori scanteietoare…dar intotdeauna vie…
Vad lumini si umbre pe chipuri si voua va dau doar lumina…
…intunericul ramane al meu…cu ale sale sclipiri…vag si indoielnic…plin de continut…dar lipsit de contur